„Cel ce va vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie slujitorul vostru, si cel ce va vrea sa fie intaiul intre voi, sa le fie tuturor sluga.” 

Cu siguranta ca legea campaniei electorale trebuie respectata. Insa avem un model de cautare al celui mai mare intre noi peste legea electorala si termene de campanie. Tebuie numai ca intrecerea pentru slujirea omului sa fie doar atent cercetata daca alesii nostri ne slujesc pe noi sau pe altii. Buna randuiala in competitia pentru binele omului nu de termene de timp are nevoie, ci de oameni plini de virtuti si de adancimea analizei faptelor pe care promit ca sunt capabili sa le faca. 

Intrecerea pentru viitorii apostoli ai neamului nostru nu duce lipsa de mincinosi, de oameni cu un trecut indoielnic sau de oameni care nu se tin de promisiuni. Campaniile electorale duc lipsa de oameni capabili sa ia taurul de coarne si sa faca ceea ce altii n-au fost in stare nici sa inceapa.

Campania electorala a ajuns in toata lumea o parada de moda cu politicieni frumosi. Doar ca, asa cum si concursurile de miss reprezinta cea mai mare jignire adusa femeilor care nu ar trebui sa fie frumoase pentru toata lumea ci doar pentru a deveni femei iubite barbatilor acestora si mame iubitoare de copii, tot asa si politicienii nostri se intrec intr-un concurs 90-60-90 in care putini sunt cei care ii intreaba pe candidati cat au invatat la scoala, si nu cat au fost prezenti la ore. Cat au lucrat pentru a deveni modele de urmat in societate, si nu cat de frumosi se lauda ca sunt in promisiuini. 

Cati copii are un candidat in alegeri si ce educatie au acesti copii, cu ce barbati si femei isi petrece timpul, cata grija are de semenii lui sau cat merge duminica la biserica - sunt intrebari care nu se mai adreseaza niciunui candidat de teama de a nu-l jigni ca intri in viata lui personala. Dar care viata personala? El ar trebui sa fie capabil sa desachida usa la 12 noaptea, si sa dea o paine si o patura unui muribund nu sa chefuiasca in cluburi cu staful de campanie.

Intr-o societate in care banul si bunastarea materiala este totul, iar bucuriile mari ale vietii – nasterea, copiii sau casatoria -  sunt trecute cu vederea ca simple esecuri personale de "cariera politica", nimic nu mai reprezinta un criteriu sanatos de alegere a celor care ar trebui sa fie slujitori ai oamenilor pentru a fi mai mari intre ei. Alesii sunt stapani, dar nu asa cum se cred astazi unii dintre ei, in iesirile publice. Pentru a avea grija de altii trebuie sa poti sa ai grija mai intai de tine. Ori multi dintre alesii nostri sunt demni de toata mila, decat de milostenie pentru altii sau modele de oameni de urmat.

Cand scoate capul la vreo televiziune dornica de exclusivitati, alesul zilei de astazi nu mai este slujitorul omului, ci biciuitorul omului. Nu ii mai vede greutatile si neputintele omului pentru care este chemat sa ii ofere jertfa lui de sprijin fratesc. In loc sa il bage in casa, il scoate in piata. Niscai zapcii nevinovati isi fac doar meseria si il pune in lanturi, eventual in direct.

Pe cine alegi?

Nimeni nu ne spune astazi cine este modelul de conducator care sa nu ne vanda pamantul pe care nicio stapanire nu a reusit sa il cucereasca. Nimeni nu ne promite ca in viitorii 4-5 ani nu vom mai fi robi in tara noastra, ci dimpotriva. Toti candidatii ne duc in uniuni in care altii ne decid viitorul, iar noi suntem doar furnizori de bunastare si piata de desfacere pentru afacerile altora. 

Nimeni nu ne arata cum ar trebui sa fie urmasul vitejilor conducatori ai Daciei Mari, niciodata cucerite, niciodata infrante. In cartile de istorie nu scrie niciunde ca Razboiul pentru Dacia a fost unul intre frati si ca soldatii lui Traian au fost traci ca si dacii, pana cand se desparteau de Troia pentru a intemeia Cetatea Romei? 

Niciun panou publicitar nu ne lumineaza cine este acela care ar trebui sa le urmeze sfintilor voievozi ai Valahiei, Moldovei sau al unui Mihai Viteazul care unea cele trei provincii intr-una singura, lucrare pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, doar un sfant putea s-o infaptuiasca in momente in care toti din jurul nostru ne-au vrut pieirea neamului. Astazi voievodul primei uniri in granitele Daciei Mari este doar numele unei sali apartinand Clubului Sportiv al Armatei. 

Romania nu si-a mai refacut nici dupa 400 de ani granitele de la 1600. La schimb, singura unire cu fratii de peste Prut se vrea doar intr-o uniune monetara. De ce oare? Dar cum ar putea fi altfel decat o unire materiala, cand si ultimul lucru pe care il mai avem sfant pentru suflet, biserica ortodoxa in care ne-am ingropat parintii si bunicii, se vrea unita astazi cu toate religiile lumii? Si mai trist este ca duhul unirii tuturor vine chiar de pe rafturile unor librarii considerate aparatoare ale dreptei credinte stramosesti?

Legea grijii pentru om.

Legea bunului sint si macar a grijii pentru om, daca nu si pentru cele sfinte ale sufletului romanilor, ar trebui sa lucreze in promisiunile electorale. Raspunderea pentru viitorul istoriei acestui pamant ar trebui sa fie povara celui ales nu procentele si micii oferiti in campanie. Iar toate acestea ar trebui facute pentru a atinge sufletul romanesc spre a-l mai descarca de greutati, si nu pentru a obtine un “target” de cetatean european, tot mai asuprit de povara stapanirii unor legi apartinand altor neamuri. 

Cultul stramosilor ne va fi interzis in curand. Asa cum am scos strofe din prohodul care ii incrimineaza pe acei evreii criminali care au dus la rastignirea lui Iisus Hristos, pentru ca aducem atingere intregului neam evreiesc - insa numai cine n-a fost la biserica nu stie ca ortodoxia iubeste toate neamurile inclusiv pe criminali si uraste doar pacatul crimei -  in curand probabil nu vom mai avea voie sa aprindem lumanari nici la mormantul lui Stefan cel Mare. Intrarea Turciei in uniunea neamurilor ne va obliga sa nu cinstim memoria celor care ne-a aparat neamul intre 1457 si 1504.

Legea mersului la Sfanta Biserica, pentru apararea careia si astazi mai ies din pamant osemintele stramosilor trecuti prin sabie, ar trebui sa fie modelul tuturor politicienilor. Legea iesirii din uniuni si infratiri care slujesc legi ale banului si a bunastarilor lumesti ale altor neamuri ar trebui sa fie arma apararii electorale a neamului nostru. Introducerea sabiei sfinte a taxei la granita profanarii si pierderii a tot ceea ce este produs autohton ar trebui sa fie programul electoral al salvarii rodului celor care traiesc si lucreaza pe pamant romanesc.

Sabia iubirii fratesti in Hristos intre toti romanii impotriva neputintelor omenesti ale tuturor partidelor, ar trebui sa fie noul razboi pentru apararea fiintei nationale. Scutul apararii populatiei tot mai inrobite in credite de consum, si nu cravatele rosii, portocalii si galbene sau albastre care sa gestioneze fonduri europene in scopul saparii unei gropi a pierzaniei natiei romanesti ar trebui sa fie noul program electoral al oricarui candidat. 

Partidele si membrii de partid nu exista. La granita apararii neamului suntem doar frati.

Doamne iarta-ne, si nu ne stinge neamul!