„Sa zicem ca „un baiat destept” lucreaza la o agentie sau la un furnizor de publicitate. La un moment dat –baiatul nostru se trezeste ca vrea sa faca EL o agentie sau o firma de productie in publicitate. Inchiriaza o garsoniera sau cumpara ( de exemplu ) un printer chinezesc. Se duce la clientii fostei agentii sau fostei firme de productie si, cunoscand deja preturile la care lucrau cu fosta companie – ofera niste preturi cu mult mai mici.

Evident ca „baiatul nostru destept” nu poate sustine tehnic si uman aceste preturi pentru orice comanda! Clientul – lacom si dornic sa faca din rahat bici – pune presiune pe agentie sau pe producator.  Si asa se duce pe apa sambatei si calitatea si pretul de pana ieri. Paradoxal, din acest razboi nu are nimeni de castigat. Mai cu seama clientul, care iese in piata cu executii de campanii din ce in ce mai penibile si cu imaginea sifonata.

Nu-mi dau seama de ce nu functioneaza legea concurentei care ar trebui sa impiedice astfel de practici neloiale. Daca ea ar fi aplicata, piata ar fi protejata”, este de parere Anicescu.

Din pacate astfel de practici pot fi intalnite si in sectoare ce nu au legatura cu publicitatea, crede managerul firmei de productie: „In razboiul lor pentru preturi cat mai mici, inclusiv marile surpermarketuri au distrus foarte multi producatori seriosi, iar pe multi i-au bagat chiar in insolventa. Nu-i ciudat ca tocmai niste intermediari care nu fac nimic, in goana lor dementa dupa profit, distrug echilibrul pietei care-i hraneste?”.

„Toate acestea sunt gesturi suicidale ale unei piete care nu mai are azimut ! Este de vazut unde se poate ajunge si cine va impiedica in final astfel de acte de concurenta neloiala?”, conchide Anicescu.

adplayers se face purtatorul de cuvant ale unor critici din industria de comunicare conform carora negocierile au fost distruse pe alocuri in publicitate. Sa fie atat de avansate astfel de practici care ajung chiar si la concurenta neloiala? 

Cine are urechi de auzit, sa raspunda: