adplayers. Iulian Trasa
(foto: Viorel Almajanu )

Intr-o vreme, acum aproximativ jumatate de an, stateam si ma uitam la o carte din biblioteca care se chema Revolutia prin audiovizual. N-am avut curiozitatea s-o scot de la locul ei si s-o rasfoiesc. Dar, pentru ca o tot vedeam acolo, m-am gandit ce ar putea insemna ea. Si mi-am amintit ca, in urma cu vreo doi ani, exista o strategie la nivel national a serviciilor secrete romanesti, care, intuite de orice om cu mintea pe umeri, dorea sa alinieze biata noastra tara la modele occidentale de tip Anglia si Germania.

Liderul in audiovizual, Pro TV,  avea la acea vreme o emisiune cu titlul Serviti, va rog! in care constatam un amalgam de elemente traditioanle, precum locurile unde era filmata emisiunea, pitoresti de buna seama, braul autentic al lui Nea Marin, un om care a lucrat in servicii si isi asteapta acum iesirea din sistem, oamenii de la tara cu saracia si buna lor gospodarire, totul condimentat cu luxul unor pensiuni de nu stiu cate margarete. Ni se inocula, cicatelea, o emisiune care tine cu tara, romanii au datoria de a muncii, inclusiv vedetele, spre propasirea materiala si spirituala a fiecaruia dintre noi. Asta, ma gandesc, trebuie sa fi fost una din emisiunile pilot ale asa zise revolutii prin audiovizual. Nea Marin era un fel de stat, care spunea oamenilor ca, daca ajuti Romania, Romania te ajuta.

Au urmat apoi incercarile de revolta sociala prin intermediul site-urilor de social media. Va mai amititi sper iesirile in strada, mai cu seama in Bucuresti, a catorva zeci, poate sute de oameni, pentru eliberarea neamului de sub jugul capitalisto-americano-basescian. Fara succes de strada, cu succes insa la alegeri, televiziunile avand rolul de a potenta doar mesajele convenabile din web 2.0. Perioada in care Asia era framantata de revolte sociale radicale, urmate de schimabri de regimuri politice, plecate de pe internet.  Populatia din Romania, la acea vreme, nu constituía o masa omogena si de manevra a internetului. A televiziunii insa da.

Intre timp lucrurile s-au schimbat radical. De cateva zile vedem cu uimire o voce a societatii civile puternica cu urmari in intregul angrenaj politic. Comunitatile de social media au reusit sa aduca in strada zeci de mii de oameni fara o pregatire initiala. Crin Antonescu si partidul PNL este primul care a intuit puterea acestei miscari sociale spontane, declarandu-se, impreuna cu partidul, impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Este primul pas al Romaniei spre asa zisa democratie a internetului.

Stadioanele sunt pline, echipele romanesti de fotbal intalnesc cele mai puternice formatii ale continentului,, terasele din centru vechi al Bucurestiului abunda de turisti straini si romani deopotriva. Este lungul drum al Romaniei spre o democratie a uitarii, spre ceea ce tarile din occident traiesc de multi, multi ani.

Una dintre cele mai mari miscari ale secolului 20 a fost miscarea hippy, ce a angrenat milioane de tineri din intreaga lume. Manifestarile lor de amploare, ca sa dau un singur exemplu, in SUA, nu au intrerupt razboiul din Vietnam. Asa cum nici manifestatiile din Anglia impotriva unui razboi in Siria nu vor influenta in vreun fel deciziile politice.

In Romania, asta ar putea fi momentul de ruptura totala dintre clasa politica si societatea civila. Asa cum se intampla in toata Europa occidentala de multi, multi ani.

 iulian[punct]trasa[at]yahoo.com