adplayers. Iulian Toma

 Rasaritul. 45 de ani de rasarituri. Primii 14, de rasarituri la bunici, intr-un sat de deal de langa muntii Vrancei. 20 de ani de rasarituri alaturi de femeia care mi-a daruit doua fetite. 15 ani de la marile emotii ale nasterii primei fetite. 12 cu emotii la fel de mari. Toate impletite cu aproape 25 de ani de rasarituri alaturi de o agenda cu intalniri in marketing si vanzari in publicitate. Aproape 365 de rasarituri petrecute in Marina Militara, langa Bricul Mircea. Armata sau "armata vietii", cele mai multe rasarituri le-am prins "la datorie".

Poate ca timp n-avem destul. Timp sa-I multumim macar o data pe zi lui Dumnezeu pentru toate. Pentru ziua in care ne-am zamislit. Pentru cele in care ne-a tinut in burtica mamei departe de grijile lumesti. Pentru ziua in care am primit Taina Botezului. Pentru zilele ingeresti pe care toti le traim in primii 6-7 ani de viata pana la prima spovedanie. Pentru binecuvantarea de a fi avut parinti, bunici si dascali buni care sa ne infiga radacini adanci in Bine si sa ne curete la vreme crengutele crescute razlet in greselile omenesti. Sa-i multumim la vreme pentru tot ce primim in dar. Pentru incercarile care ne calesc si ne intaresc in viata. Pentru bucuria imbratisarilor celor dragi dupa clipe in care nu ne-am vazut. Pentru sarutul mamei, al bunicilor sau al strabunicilor. Pentru primul sarut strengaresc al fetei careia ii dai sandvisul, inghetata sau sticla de suc, iar tu te saturi doar cu fericirea clipei, chiar daca fizic te sfarsesti de foame sau de sete. Pentru prima iubire.

Pentru rasaritul zilei in care ai fost lasat sa oferi sarutul omului care iti ramane aproape in viata, ca sa petreaca impreuna cu tine la bine, dar mai ales la greu. Pentru rasaritul in care vezi peste 300 de "la multi ani" de la prieteni si apropiati din cei 45 de ani de rasarituri. Oameni care se incapataneaza sa iti trimita an de an un telefon sau un mesaj in care iti ureaza cele bune, desi tu uneori doar de cateva ori pe an ii auzi sau ii vezi. Toate devenite tot atatea sute de motive sa mai zabovesti un pic pe acest pamant in care ne avem alaturi unii pe altii, indiferent cat de putin. N-am cuvinte sa multumesc si sa sper ca o voi face si la anul. Pentru ca nimeni nu stie cat sunt zilele omului pe Pamant.

Imi lipsesc cei care nu mi-au mai spus "La multi ani" pentru ca au trecut in vesnicie. Vorbesc cu ei prin lacrimi, pentru ca altfel nu mai putem. Vorbesc cu strabunica ce ma astepta cu o tocanita cu ceapa si rosi alaturi de mamaliguta pe care rar o mai nimeresc. Vorbesc cu bunicii care m-au invatat sa nu stau o clipa. Și mai vorbesc de-un an si cu Iulian. Mai zabovesc aici printre voi cei de pe Pamant dar gandul meu e la Cer mult timp si cu ei. Multumesc tuturor. Și celor din Cer. Și celor de pe Pamant.

Mai mult in Editorial