adplayers. Iulian Toma

Nu sunt in masura sa judec eu pe cineva, si cu atat mai putin pe Adrian Sarbu. Daca este vinovat, sa plateasca. I-am fost angajat, desi nu l-am placut ca om. Nu l-am placut cum vorbea cand o lua pe aratura. Cuvintele uneori ranesc. Dar cand cel care ti-a gresit, te bate pe umar a doua zi si iti pune painea pe masa, il ierti. Simti ca cel care te-a ranit nu este omul, ci patronul pus in situatia sa scoata untul din tine.

Si asa a facut. Sarbu a scos untul din noi toti. Vorbele lui grele, uneori cel putin nemasurate, te puteau duce la disperare daca erai mai slab de inger. Nu a fost si cazul meu. Si asta pentru ca, slava Domnului, altii incasau direct castanele. In 1998, eu si echipa mea am fost privilegiati. In prima luna de viata a Ziarului Financiar am fost laudati chiar de Sarbu pentru primii 150.000 de dolari atrasi din publicitate! Era ceva pentru prima luna. Am fost, rand pe rand, director de publicitate, director executiv si raspunderea crestea.

La fel crestea si responsabilitatea in fata oamenilor care trebuia sa le spui pentru ce sunt acolo. Ca sa castigam o paine impreuna lucrand onest. Nu-mi aduc aminte sa fi obligat pe cineva sa se angajeze. Cu atat mai putin sa oblig pe cineva la hotii. Cand cineva spune ca seful te indruma la faradelegi, acela face deja pe prima. Minte. Cel care face faradelegea nu il obliga nimeni sa isi calce pe inima ca sa o accepte. Cine bate palma la faradelegi isi asuma intreaga raspundere. In urma cu 17 ani, toata lumea vroia sa lucreze la Media Pro. Era mai bine ca in alte parti. Cand greseai poate ca nu dormeai noaptea, dar iti luai salariul onest, fara sa fii sclav pe plantatie. De fapt erai sclav, dar erai sclavul tau.

Puteai pleca oricand daca iti era greu, dar iti placea ce faceai si nu plecai. Iar cine a plecat poate confirma oricand ca a fost o onoare sa lucrezi acolo. Daca, cel putin in plan personal, nu l-am placut pe Sarbu, profesional l-am respectat. Pentru ca mi-a dat sefii si colegii pe care i-am placut si pentru care continuam sa lucrez pentru el desi malaxorul iti intindea nervii. Ca mine au mai fost la un moment dat in jur de 5.000 de oameni. Sarbu nu doar ca nu putea sa angajeze ci nici macar sa stea de vorba cu 1.000. Sa fim seriosi. Nu l-am placut pe Adrian Sarbu ca pe omul bun, ca pe un om al lui Dumnezeu. Ca patron era al dracului de rau cu cei care-i care nu-i indeplinea obiectivele.

L-am apreciat pe fondatorul Media Pro nu ca pe un om bun, ca a facut posibil locul meu de munca si al altora, fara sa fiu nevoit sa fur ori sa dau in cap la oameni. Am castigat bine si nu am lucrat la curve si nici nu mi-am deschis vreun studio de video-chat unde mii de romani si romance se prostitueaza ca sa faca un ban "cinstit" in tara asta. Dupa mine astea trebuie inchise. Curvele si libertatea lor de a face ce vor la adapostul libertatii Internetului. Si cu atat mai mult curvele TV ale politicii romanesti care se lauda ca ne fac viata mai frumoasa, dar in realitate ne duc de rapa.

In viata nu te obliga nimeni sa lucrez pentru unul sau altul. Tu accepti. Eu aveam nevoie de creierul lui Sarbu, tot asa asa cum avea si el nevoie de creierul meu si de al altora ca mine. El avea nevoie sa dau afacerilor lui de mancare din painea cunostintelor mele dospite de rabdarea celor care m-au educat si crescut. Eu aveam nevoie de painea pe care el mi-o punea pe masa din sudoarea fruntii mele, dar din faina lui, in slujba brutariei lui.

Nu voi fi insa niciodata o curva care spune ca Adrian Sarbu m-a angajat ca sa fur. Pentru ca am fost angajat sa fiu cinstit. Si tot asa am incercat sa insuflu si colegilor mei sa castige painea. Din munca cinstita. In viata nu trebuie sa bagi mana in foc pentru nimeni. Omul poate gresi. Si eu gresesc, dar nu fur. Si asa vreau sa raman pana voi intra in patru scanduri!

Mai mult in Editoriala