La fotbal, ca la mall. Romania vs Georgia.
foto: Octavian Pescaru.
„Am venit, ne-am pozat, am plecat”, pare sa fie optica spectatorilor nationalei din anul de gratie 2016. Si ne imaginam ca suntem pe stadion ca oricum multe dintre malluri au fost ridicate peste ruinele unor baze sportive.
adplayers. Octavian Pescaru
Am fost la Romania-Georgia. Recunosc, nu din proprie initiativa, ci manat de dorinta copiilor mei de a merge pe stadion. La 20.20 eram in peluza, cu steaguri, fulare, baghete gonflabile etc. Stadionul se populeaza greu. Vin insa foarte multi copii, si fete si baieti, de diferite varste. Cred ca 25% dintre cei aflati pe stadion au avut sub 16 ani. Pe la 20.35, crainicul stadionului tine sa ne prezinte lotul generalului.
Ca sa dea impresia ca s-a documentat strasnic, omul ne toarna cate o scurta poveste despre fiecare cocos din ograda lui Pere Puiu. Astfel aflam ca Grigore e ca o stanca, pasamite Keseru e un cavaler al apocalipsei pentru orice aparare, Chiriches e Dumnezeul defensivei etc iar la finalul fiecarei prezentari se simte dator sa le cante numele ca un ring announcer de ocazie. Publicul chiuie si izbeste de zor baghetele gonflabile, galbene si roz, impartite cu larghete de sponsorii “Alo” si “Gal-Gal”, adica Telekom si Bergenbier.
Pe cubul spanzurat de acoperisul arenei ruleaza tot soiul de imagini. La un moment dat rasuna o chestie despre care am citit c-ar trebui sa fie un fel de imn al suporterilor echipei nationale. Pe cub curg niste versuri pe care nu le stie si nu le retine nimeni, caci nimeni nu canta, in vreme ce un refren mai potrivit pentru canalele de desene animate imi zgarie auzul :”Hai sa-nceapa galagia !”. O chestie inutila, zic eu, facuta pe bani multi, care nu va avea nici un impact si nu va fi retinuta de nimeni.
In fine....Pe la 20.50 apare Mutu care ne spune cat de recunoscator ii e poporului stadioanelor care l-a sustinut atata amar de vreme dupa care se pupa cu generalul si ne spune „Pa”. La 20.55, fara vreun anunt prealabil, probabil crainicul se resimtea dupa prezentarea lotului, incepe intonarea imnului de stat al Georgiei. Multi dintre spectatori nici nu s-au prins de ce se intampla, astfel ca 80% dintre ei au sezut bine merci cat timp s-a cantat imnul gruzinilor.
La „Desteapta-te romane” cetatenii din tribune, in marea lor majoritate, canta ca de obicei doar prima strofa iar cei din teren isi umfla piepturile si se incrunta la camerele tv ca sa arate si ei ca rugbystii, cei mai buni cantatori de imn national de pe intinsul patriei. Crainicul stadionului uita sa ne mai prezinte echipele de start in vreme ce nationala Georgiei isi face inca din start datoria de doping moral pentru soldatii lui Tata Puiu.
In minutul 2 si 28 de secunde e deja 2-0 pentru navalnica echipa a Romaniei si te intrebi daca exista vreo diferenta intre Georgia si Miriapodul Sacalati ori Bigudiul Pecineaga. Fericiti, cetatenii veniti la meci izbesc in nestire burlanele de plastic umplute cu aer, geniala inventie a sponsorilor nationalei, fara de care ar fi fost cam liniste pe stadion. Doar la peluza dinspre Basarabiei vreo 200 de tricouri negre fac atmosfera. Pe leduri curg reclamele, spoturi de 10,15 sau 30 de secunde, in functie de buzunarul fiecaruia. Telekomul ne asasineaza cu un mesaj de tip sovietic, de prin anii '50 - "Luptam impreuna, castigam impreuna". Genial! Si au dat si bani la agentia care le-a debitat tampenia asta care pute a reclama bolsevica. Zici c-a inviat Stalin, pe bune.
Aia de la Penny sunt in zona de ridicol total. Cica Penny "stie ce ne place". Grozav ! Profund ! Remarcabil ! In afara de stupizenia mesajului, bacanii de la Penny plus gasca de creatori de publicitate n-au fost in stare sa bage de seama ca sigla Penny e prea puchinita, astfel incat nu se poate distinge din tribune. Se vede doar fabulosul mesaj pe care vi l-am impartasit mai sus.
Romania vs Giorgia. foto: Octavian Pescaru
Desi meciul a inceput, constat cu uimire ca lumea tot continua sa vina! Locurile se ocupa in mare parte de abia prin minutul 30 ! In fata mea, prin minutul 25 al meciului, apare o pereche, adica un el si o ea. Duduia ocupa loc in spatiu dupa care lanseaza o rafala de pareri pe WhatsApp fara macar sa arunce o privire spre teren: ”Buna fata ! Sunt pe stadion cu iubi. E foarte frumos !”, citesc peste umarul ei. La pauza cei doi dispar si nu mai apar. Prin minutul 35 isi face aparitia un alt grup care-si revendica locurile. Sunt siderat si ma gandesc la meciurile de pe Stadionul 23 August din anii '80 cand te prezentai la poarta arenei si cu 7-8 ore inainte de meci. Poate ca FRF ar trebui sa treaca pe biletele de acces textul ala pe care-l citeai candva pe biletele de cinema :”Locurile de pe bilete isi pierd valabilitatea odata cu inceperea spectacolului”.
Prin minutul 40 remarc alta faza, invizibila din sectorul rezervat presei. Sectoarele tribunei oficiale incep sa se goleasca vazand cu ochii. Viponurile, manate parca de foametea din Biafra, dau fuga in salile de protocol ca sa-si umple matul. Sunt cu ochii pe ei si constat ca de abia prin minutul 55 locurile si-au regasit posesorii. Mi se pare jenant. O gramada de oameni, teoretic suporteri ai Romaniei, au pierdut 15 minute din meci, cumulate cu alte 15 minute pauza, ca sa se indoape. Strasnici suporteri !
Dau un ochi roata prin tribuna si constat ca de fapt multi dintre cetatenii veniti la meci au cu totul si cu totul alte preocupari. In loc sa se uite la meci si sa-si sustina echipa, oamenii sunt loviti in masa de molima telefoniei mobile. Curg selfie-urile pe banda rulanta, duduie facebook-ul si tremura whatsapp-ul din toate incheieturile. Multi dintre oamenii prezenti se comporta ca la mall. Au venit la stadion pentru ca e de bon ton. E misto sa fii vazut pe stadion, sa-ti postezi poze pe fb, sa te vada lumea la volanul masinii tale scumpe. Meciul ? Neinteresant ! Si va rog sa ma credeti ca nu ma refer la un caz izolat ci am vazut carduri de cetateni comportandu-se asa. Privindu-i, mi se facuse dor de talangile de pe vremuri, de serpentinele de hartie care ingropau gazonul, de vocile dogite de atatea scandari ale vecinilor de tribuna, de mirosul de Carpati si Marasesti care se inalta catre reflectoarele de pe 23 August.
Nationala de azi mi se pare o entitate mult prea comerciala ca sa mai starneasca pasiuni. E ca si cum ai fi silit sa iubesti o femeie gonflabila dupa ce ani de zile ai iubit o femeie adevarata. Prin minutul 82, multi dintre cetatenii veniti la meci incep sa se uscheasca. In minutul 90 cateva mii parasisera deja arena. Dupa fluierul final, pana s-au pupat jucatorii, stadionul se golise mai mult de jumatate. Cand sa faca turul de onoare mai erau in tribune doar vreo cateva mii dintr-un total oficial de 27.900.
„Am venit, ne-am pozat, am plecat”, pare sa fie optica spectatorilor nationalei din anul de gratie 2016. Si ne imaginam ca suntem pe stadion ca oricum multe dintre malluri au fost ridicate peste ruinele unor baze sportive.
Pai sa ne vedem cu bine la mall atunci, sambata, cand jucam cu Franta.
Mai multe articole de Octavian Pescaru
