( adplayers, Iulian Toma) In plin „buricul targului’ din Bucuresti, responsabilitatea sociala si-a rupt gatul pe gheata. Companii cu cifre de afaceri de zeci sau sute milioane de euro n-au fost in stare sa-si dea zapada din fata portii. Cum se „pupa” grija pentru zapada pe care pot aluneca oamenii in fata firmei cu investitiile de sute de mii de euro in campanii sociale? Nu prea. Iar ca sa nu fie interpretat drept un atac la nume de companii si persoane responsabile, sa lasam obiectivul aparatului de fotografiat doar la nivelul zapezii.
28 ianuarie 2012. Oriunde ai fi - la Piata Charles de Gaulle (sus), Piata Iancului (dreapta) sau Piata Victoriei - cateva sedii de afaceri cu pretentii iti arata ca cifrele de afaceri de milioanele de euro se fac si la Bucuresti. Daca in monitorizarile mega-campaniilor de responsabilitate sociala se intrec in grija pentru om, aceleasi nume grele au fost imposibil de gasit timp de 3 zile la capatul unei cozi de lopeti sau cu un pumn de sare in mana ca sa isi dea zapada din propria poarta.
31 ianuarie 2012. La 3 zile distanta. Aceeasi priveliste. Poate cu ceva mai putina zapada. Cateva zeci de trecatori poate ca n-au vazut inca moartea cu ochii, dar sigur au trecut razant pe langa un picior in ghips. Daca un tanar sau un om in putere se mai poate redresa la o alunecare pe gresia lucioasa, cei mai neputinciosi - batranii si copiii mai putin atenti - starnesc mila oricarui trecator. Numai ca acest lucru nu impresioneaza cu nimic managerii firmelor care iti ridica in dreapta si in stanga responsabilitatea sociala la nivelul culturii de companie, in timp ce oamenii isi sparg capetele pe trotuarul din fata firmei.
Grabiti sa mai castige un minut atunci cand isi strecoara cartela de acces in usa de la intrare, niciun manager nu are ochi sa vada cati oameni pot intra in spital pentru ca nimeni nu s-a gandit ca cineva si-ar putea rupe un picior pe gheata.
As pune pariu ca si ziua de maine va arata la fel. La cati oameni au alunecat in fata obiectivului, stau sa ma gandesc daca sa ma duc sa imi iau lopata si sa le dau eu zapada. Numai ca, fiind perfect lucioase in loc sa aiba un strat antiderapant, placile de gresie de sub covorul alb-cenusiu lunecos ma pun la incercare: Sa dau zapada, ori sa lipesc niste afise de avertizare?
Atentie: Zapada si gheata! Milionari in euro in comunicare, fara lopata in dotare.
