In ciuda succesului de care se vorbeste ca ar avea standul Romaniei la Shanghai Expo 2010, in scolile de marketing povestea identitatii de marca a turismului romanesc va ramane un semn de intrebare si o munca superficiala pentru o tara care a dat nastere unui un "art director" ca Nicolae Grigorescu si un "copywriter"ca Mihai Eminescu.

In acest context„ "Romania. Explore the Carpathians Garden” nu putea fi altceva decat o "Miorita" turistica. Transferata nejustificat din gradina specialistilor de marca, in gradina Palatului Victoria, multi comentatori trec cu vederea ca intreaga vina o purtam tot noi, romanii, care am ales o companie si un designer neinspirat, facand ca o frunza dintr-o arhiva de imagini sa devina simbolul grafic asociat turismului unei tari unde Grigorescu a pictat Manastirea Zamfira atunci cand avea doar 18 ani.

Rusinea ca o lume intreaga sa vada cum un simbol dintr-o banca de imagini a fost vandut drept imaginea noastra, intr-o Romanie unde Mesterul Manole sau Brancusi au zidit sau sculptat opere de arta adevarate, spune de la sine ca din urmasii art directorului Grigorescu si ai copywriterului Eminescu au mai ramas doar „Epigonii”.

De la pictura Manastirii Agapia, facuta in post si rugaciune de Grigorescu, la frunza de import a consultantilor de brand de astazi, "E-o cale-atat de lunga”, vorba poetului care a scris nenumarate manifestari originale ale marcii Romania, ca nu te poti intreba automat si daca pentru „Explore the Carpathians Garden” nu puteam gasi o varianta ceva mai demna de tratatul de fizica din versul „Ca mii de ani i-au trebuit. Luminii sa ne-ajunga”, scris in "La Steaua" de Mihai Eminescu.

Consultantii licitatiei pentru turismul romanesc au uitat se pare ca, indiferent de unde sau cati bani trebuie platiti,  povestea cu marca de tara trebuie sa fie in final o poveste reprezentativa pentru romani. De aceea trebuie facuta de la cap la coada de romani uniti intr-o comisie romaneasca, fara culoare politica, recomandati de povestile lor de viata romanesti, ca oameni iubitori de munti, cabane si izvoare din Romania. Si nu in ultimul rand - iubitori de romani si de ceea ce au facut ei de cand sunt prin aceste locuri. Nu multe natii au o poveste lunga de peste 2000 de ani. 

Romania este despre frumusetea sau despre durerea noastra, despre daci si romani, despre Stefan cel Mare, dar si despre turci. Este despre sportivi romani de suscces ca Hagi, Nadia sau Ilie Nastase, dar si despre comunismul lui Ceausescu si peretii inchisorilor de la Aiud de care nostalgicii „epocii de aur” uita, facandu-se astazi aparatori peste timp ai criminalilor care au trimis mii de romani sa zugraveasca in sange peretii inchisorilor comuniste.

Asta este povestea si in acelasi timp tragedia neamului romanesc care poate servi drept lectie anticomunista. Dar la Shanghai e mai greu de vandut asa ceva. Atunci, cum faci sa nu te confunde lumea de astazi cu aparatorii comunismului? Usor de spus, greu de facut.

Turismul  de astazi in Romania nu este despre ce conditii de participare internationala a companiilor  trebuie sa indeplinim ca sa beneficiem de fonduri europene pentru proiectul de identitate nationala. Este despre locul unde ne nastem si traim noi romanii, ne bucuram de viata si iubim, si in final trecem in viata de dincolo, Dumnezeu stie cum. Impacati sau neimpacati ca am trait cum am trait, si am lasat s-au n-am lasat ceva bun in urma noastra. Marca de turism Romania este si ea, de fapt, despre ce lasam in urma noastra.

La ce lasam in urma noastra trebuie sa ne gandim si cand alegem haina pe care o punem pe noi, atunci cand ne invitam oaspetii la noi acasa, si aici ar trebui sa ne intrebam: Este frunza din gradina o icoana dreapta a Romaniei lui Nicolae Grigorescu ? Spune ceva sloganul „Explore the Carpathians Garden” despre „Dulcea Romanie” din versurile lui Mihai Eminescu ?