Absolventa de psihologie, Adriana Petrescu a ales sa intre in anii 90 in publicitate. A lucrat in trecut in agentii locale sau afiliate unor retele internationale pe atunci Focus Publicis, Graffiti BBDO, Scala Thompson, Notorious / DDB.
adplayers. Adriana Petrescu
Parca acum a fost ziua in care a venit si soarele democratiei pe strada noastra. Se daduse liber la culori, programe tv si haine turcesti. Au aparut chioscurile, magazinele cu pretentii de Galeriile Lafayette si marfa multa, ceea ce a dat nastere la o nevoie: publicitatea.
Dar ce vremuri de pionierat, cand faxul trimitea oferte, reclamele erau prin ziare alb/negru si singurele reviste colorate erau cele de ... adulti. Parca vorbesc de alta lume.
Cam pe vremea aceea terminam si eu Facultatea de Psihologie. Și ca orice blonda interesanta vroiam o specializare mai altfel, ceva ce auzisem eu de la verisorii din America si anume: psihologia reclamei. Ma si vedeam revolutionand industria, inovand creativitatea romaneasca, castigand cu echipa si brandul premii internationale si traind periculos in cea mai creativa ramura. Mi-a trecut repede cand nici un profesor care ar fi putut coordona licenta nu stia ce vorbesc eu, asa ca m-am specializat ca sexolog. Fie vorba intre noi, mi-a folosit cand viata mi-a oferit o partida mai "hard" .
Asadar cu drag si pasiune fata de industria publicitara dar si niste cunostinte bune in domeniul emotie umane, m-am aruncat in bratele unui "amant nebun, pasional si impredictibil", munca in agentia de publicitate.
Nu mai stiu cum este acum, dar pe vremea mea, noi ne distram tare. Și cand spun tare o sa vreau sa va imaginati bugete mari, clienti simpatici si drag de a afla in permanenta ce mai este noi la vecinii americani transfomate in Sfantul rand din timesheet numit ”documentare”. Adica puteam sa stam pe banii agentiei si sa invatam.
Și a fost bine cativa ani, dupa care ceva s-a intamplat. Bugetele au scazut, clientii au devenit din ce in ce mai nepregatiti dialogului agentie-brand, a intrat normarea creativitatii (o mare prostie) si din ce in ce stralucirea muncii de publicitar atat de seducator si rebela, a fost preluata de rutina, stress, blazare si program fix.
Tot pe vremea mea era o smecherie sa lucrezi intr-o agentie de publicitate. Erai, cumva, egalul clientului si nu sclavul lui. Știti voi despre ce vorbesc … Asa ca am spalat putina si m-am reintors din publicitar in psiholog, facand un mic ocol professional, nu de alta dar previzionand ca va fi mult de lucru pe zona emotionala, cred ca mai am si astazi un aport industriei de publicitate.
Și, pentru ca prima iubire nu se uita niciodata, incepand cu acest articol, ne vom vedea saptamanal sa discutam chestii de ale noastre: cum si ce facem cand nu mai suntem creativi, in ce fel ne gestionam furia, ce facem cu acel client care, desi este pe dinafara cu creativitatea, are pareri...
Și, da, o sa mai discutam despre relatii :). Relatia cu clientul nemultumit sau cum facem fata stresului atunci cand pregatim un pitch sau o campanie. Nu vom neglija relatiile cu sefii, relatiile cu colega sau colegul. Nu stiu cum va fi cu rubrica asta, dar sper ca pe langa aceste experiente ne vom si distra. Și, pentru ca este sfarsit de saptamana, pe vremea mea, dupa birou, se iesea in club, nu stiu voi.
Dar ma puteti gasi si sa imi scrieti aici
Absolventa de psihologie, Adriana Petrescu a ales sa intre in anii 90 in publicitate. A lucrat in trecut in agentii locale sau afiliate unor retele internationale pe atunci Focus Publicis, Graffiti BBDO, Scala Thompson, Notorious / DDB. A lansat primul cinema modern Hollywood Multiplex, a pastorit revista de timp liber Șapte Seri si un ziar de cultura – aLtitudini. Declinul bugetelor de publicitate si schimbarile in industria de media, marketing si comunicare a facut-o sa isi dea seama ca este mai multa nevoie de ea sa profeseze prima ei pasiune pentru care a absolvit o facultate fondand propriul cabinet de psihologie unde a adus si expertiza in comunicare.
Mai mult in Training, Opinii, Psihologie
