adplayers. Iulian Toma
Gabriela Lungu i-a fost copywriter. Razvan Capanescu i-a fost ucenic. Zoltan Szigeti, Mihaela Nicola si Bogdan Nicola – partenerii The Group, i-au fost colegi de echipa mai intai la Ogilvy. La fel si Zoe Vasilescu, Ovidiu Florea, Adrian Abramovici, Ariadna Plesu sau Mirela Nicula. Si lista poate continua la cel putin 200 -300 de oameni cu care creativul a lucrat timp de aproape 20 de ani in publicitatea romaneasca de dupa 1990.
Desi partener cu oameni de afaceri pentru care minutele sunt tot timpul masurate, Emil Cioanca era parca din alta lume. Un om bun, sfatos la tot pasul si daruit de Dumnezeu cu o rabdare de a sta de vorba cu toata lumea pe care doar la parinti o mai poti gasi astazi. Asta-l facea sa vina primul si sa plece ultimul din agentie. „Veneam la servici si il gaseam dimineata acolo, plecam si il lasam seara tot acolo”, spune una dintre colege prezenta ieri la instalarea lui Emil Cioanca in ultimul atelier de creatie in care va lucra de acum inainte.
Nici adplayers nu a scapat nemangaiat de un sfat al sau. „Daca adplayers scrie in limba romana ar fi bine sa folositi diacritice” mi-a spus Emil in urma cu ceva vreme. O vorba pe care am simtit-o si ieri la deschiderea noului sau atelier de creatie Sfanta Vineri, din Calea Crivitei nr. 202. Sfatul sau il simt viu si astazi, cand tot fara diacritice va scriu. Nu il simt ca pe un repros, ci ca pe un cuvant bun, parintesc, pe care va trebui sa-l urmez daca vreau sa spun ca scriu in limba parintilor si bunicilor mei. Ei nu mi-au zis, dar lui Emil ii pasa ca adplayers scrie in limba romana fara diacritice si a simtit nevoia sa mi-o spuna.
Pe urmele tatalui.
„A plecat fara sa aiba sansa sa spuna ceva lumii. Daca ar fi fost ceva ce ar fi spus, asta era: „Extraodinari oamenii pe care ii poti intalni intr-o viata. Sunteti cei mai buni, cei mai tari.” spune Daniel Cioanca despre cuvintele pe care le spunea si cu care s-ar fi despartit tatal sau, Emil Cioanca, de cei apropiati.
Daniel, fiul sau, a fost cel care ne-a lasat mesajul lui Emil pe o retea de socializare la scurt timp dupa ce s-a stins din lumea aceasta, chiar de pe telefonul mobil al tatalui. La doar 20 de ani, voinicul nostru isi mangaia ieri tatal de parca nu ar mai fi vrut sa plece de la instalarea in noul sau „birou”.
Daniel Cioanca spune ca personalitatea puternica a tatalui sau i-a influentat multe alegeri, inclusiv dragostea de desen pe care Emil n-a lasat-o sa se stinga odata cu el. I-a transmis-o si fiului pe care il ruga din cand in cand sa-i mai deseneze cate ceva „pentru el”.
Rugamintea tatalui se pare ca a avut mai mult ecou decat poate s-ar fi asteptat. „Ucenicul de acasa” al lui Emil crede ca in viitorul nu foarte indepartat va imbratisa intr-o forma sau alta meseria tatalui sau – comunicarea, desi nu ii este foarte clar cand sau cum va incepe acest lucru.
Frate cu vesnicia
La doar 54 ani, din care aproape 20 de ani petrecuti in comunicare, Emil Cioanca, unul dintre veteranii creatiei in publicitate de dupa decembrie 1990, s-a despartiti miercuri, 11 iunie, la Cimitirul Sfanta Vineri din Bucuresti de cei care pana mai ieri i-au fost familia, colegii sau apropiatii. A trecut la cele vesnice luni, 9 iunie, in urma unui accident vascular neasteptat, survenit in timpul somnului nocturn. A lasat in urma sa doua tinere vlastare - un baiat si o fata.
Chiar daca sufletul lui a trecut in vesnicie, ceea ce a facut "Emilosu" - cum il alintau prietenii, traieste la tot pasul, chiar sub ochii vostri. Atunci cand cei pe care i-a inspirat, invatat sau ajutat in publicitate isi fac timp sa stea de vorba cu voi, imaginati-va pur si simplu ca stati de vorba cu rabdarea pe care Emil a avut-o cu ei. Lucrarea lui Emil s-a vazut si se va vedea in publicitate inca multa vreme de aici inainte. Doar ca el a plecat mai repede dintre noi, in vesnicie. Emil era, intr-un fel, frate cu vesnicia.
