adplayers. Iulian Toma.

Radioul a fost o necesitate a instalarii democratiei. Nu este o opinie personala cum ar putea crede unii ca am inventat-o astazi. O spus-o public chiar BBC la desfiintarea serviciul radio in limba romana sau in limbile altor tari, motivand utilitatea serviciului international pana la instalarea unor regimuri democratice in tarile respective.

Pana la desfiintare, accesul la informatia produsa de BBC a fost grefat pe sprijinul si dezvoltarea unor intelegeri locale de retransmisie prin alte posturi de radio care beneficiau in schimb de sprijin tehnic si uneori chiar financiar de achizitie a tehnicii de dezvoltare locala a radioului. A fost si cazul dezvoltarii retelelor radio locale din Romania sprijinite de BBC. O pot spune ca observator direct al fenomenului radio in care am intrat in 1992, in publicitatea aflata in primii sai ani in Romania.

Puteau fi straine de acest sprijin de dupa 90 posturile de origine franceza? Nu, dar acestea au preferat modele cu interventie tehnica controlat pe durata intregului program radio direct de partea franceza. UNIFUN, primul post de radio independent din Romania, exprima de fapt si primul sprijin al serviciilor internationale de radio pentru instalarea democratiei.

Despre seriozitatea demersului sta martor timpul scurt de instalare a postului UNIFUN: doar doua saptamani de la revolutie. Atat a durat drumul de donatie a tehnicii de la FUN Radio din Franta si intelegerea cu Universitatea privind aparitia emisiei radio in eterul bucurestean. Chiar daca despre buletinele de stiri BBC romanii stiu mai mult, putini isi mai aimintesc ca primii colaboratori radio au fost totusi francezii si nu englezii. Francezii au fost mai rapizi.

BBC, VOA, RFI, Deutsche Welle.

Exemplul buletinelor de stiri BBC nu este un ajutor singular. Un lucru similar s-a intamplat si cu serviciul radio de origine americana Vocea Americii. Ambele au sprijinit cu tehnica radio dezvoltarea unor posturi locale in Romania. Putini dintre ascultatori stiu ca o parte dintre aceste posturi locale „private” au functionat in realitate multa vreme pe mixere sau aparatura achizitionata cu sprijin, ori chiar direct furnizate de catre serviciile radio BBC sau VOA.

Ajutoarele straine puteau pune pe picioare din punct de vedere tehnic aproape intreg postul de radio, mai putin castigarea licentei CNA si selectia echipei locale ce urma sa puna radioul pe picioare. Vorbim uneori de echivalentul a cateva mii de dolari pentru un singur post de radio. Bani multi in radioul anilor '90 care a deschis zeci de posturi pana in 1995-1997.

O deosebire de abordare intre britanici si francezi o gasim in tipul parteneriatelor - public sau privat. Daca BBC a preferat sa ajute mai multe statii locale in zona radio privata (Uniplus si mai apoi Contact), francezii au avut o anumita predilectie in zona academica, oarecum publica pentru posturi pe care le si controlau decizional. Parteneriatul cu Universitatea din Bucuresti a dus la aparitia UNIFUN, iar mai apoi un parteneriat cu Politehnica ducea la aparitia Radio Delta, devenit intre timp serviciul local Radio France Internationale (RFI). UNIFUN nu este cel mai bun exemplu de control francez al deciziei. La aproximativ un an de la aparitie, postul devenea de fapt doua posturi diferite. Unul controlat de francezi, celalalt de o parte din echipa care a pus bazele resursei umane de la UNIFUN Radio. 

Ca o ironie a sortii, desi n-au pus primii piciorul in radioul local, britanicii de la BBC au venit ultimii si au plecat primii prin reducerea si mai apoi desfiintarea serviciului in limba Romana. De cealalta parte, francezii, care au venit primii, ii mai avem si astazi printre noi cu postul RFI in limba romana de la Bucuresti. Pe langa francezi, americani si britanici, nemtii de la Deutsche Welle aproape ca nici nu au existat.

Investitiile si democratia de astazi.

Unele servicii de radio internationale investesc si astazi in accesul romanilor la informatii produse peste hotare. Frecventa 93.5 Mhz (FM), Radio France Internationale (RFI) este doar una dintre marturii. Este limpede ca toate aceste posturi nu sunt straine de aparitia statului democratic in Romania. Largirea Uniunii Europene cu toate avantajele extinderii acesteia – dupa unii, dar si dezavantajele autohtone – dupa altii, trebuie si ea pusa in legatura cu investitiile straine pe piata radioului din Romania.

Cat au urmarit aceste investitii binele Romaniei si cat al tarilor de provenienta a banilor pusi la bataie in dezvoltarea radioului local privat este greu de spus. Cu exceptia productiei franco-romane de la Dacia, putine investitii straine au fost facute in scopul productiei si ofertei de locuri de munca pentru romani.

Din pacate, cu majoritatea investitiilor straine nu prea ne laudam pentru ca au fost facute in sfera consumului post integrarii Europene a Romaniei. Productia romaneasca  - cel putin in zona produsului alimentar sau in general a productiei agrigole, se lasa asteptate de un consum de legume, fructe sau alte produse alimentare de provenienta europeana.

La urma urmei, pare ca doar radioul a castigat cu adevarat din investitiile directe in tehnica si deschiderii de posturi locale private. Dar si acestea din urma au fost vandute ulterior unor alte consortii private internationale. Trista este povestea unora dintre actionarii radio locali care n-au cunoscut niciodata valoarea dividendelor unor posturi de radio profitabile- acestea mergand dintr-o investitie in alta.

Unii dintre asociatii n-au vazut niciodata cu adevarat banii actiunilor vandute catre consortiile radio private care mai sunt si astazi proprietare. Alti moguli media aveau sa o faca pentru ei. Achizitia Uniplus si mai apoi a Radio Contact de catre Cristian Burci reprezinta doar doua dintre exemple.

Vive la Revolution!

Mai mult in Media, Revolutia Radio