Doi oameni de a caror relevanta in presa nimeni nu mai trebuie convins creioneaza diferit viitorului presei scrise, fiecare cu argumentele sale, in doua interviuri care iau in discutie inclusiv moartea acesteia. 

“Presa scrisa este muribunda, e o chestiune de timp transformarea ei intr-o curiozitate, intr-o amintire bibliofila”, afirma pesimist in privinta viitorului presei scrise, Cristian Tudor Popescu (CTP), unul din fondatorii cotidianului Gandul, acum parte a grupului Media Pro.

In interviul lui Petrisor Obae din paginademedia.ro, Cristian Tudor Popescu spune ca „In conditiile in care se vizeaza doar ratingul, jurnalistul tinde sa creada ca orice mijloace pentru a face rating sunt bune pentru a-si atinge acest obiectiv”, explica el, infierand goana dupa audienta, in detrimentul lipsei de continut, a unor „audiente” mari ce nu respecta uneori niciuna din regulile jurnalistice, si care prefera astfel sa faca rating cu orice pret.

De cealalta parte, intr-un interviu publicat la distanta de o zi in iqads , Catalin Tolontan, managerul Convergent Media (GSP), afirma plin de incredere ca “Ziarele nu au murit si nu vor muri”, argumentandu-si pozitia inclusiv prin investitiile in publicitate in presa scrisa din 2008:

„Daca intr-adevar publicitatea in ziare a murit, atunci inseamna ca avem printre noi cel mai scump strigoi din lume: aproximativ 90 de milioane de euro cheltuiti in 2008 in presa scrisa din Romania”, trage linie Tolontan. „Serios: publicitatea in ziare n-a murit. Ziarele nu au murit si nu vor muri”, isi continua el discursul in intrerviul din iqads.

Doua viziuni despre acelasi adevar
Desi par sa vorbeasca despre doua lumi diferite, ambele interviuri aduc  in discutie doua directii viitoare tot la fel de probabile ale presei scrise.

Cristian Tudor Popescu are dreptate sa creada ca presa scrisa este si ar putea sa ramana muribunda, atata vreme cat exista inca multi oameni de media ce recomanda clientilor folosirea televiziunii in planurile de media, argumentand ca este un canal mai ieftin decat presa scrisa, sau comparand calitatea audientei de la filme si comedii ori scandaluri in direct, cu audienta produsa de jurnalism, fara sa luam in discutie alte beneficii ale publicitatii in presa scrisa. Pentru unii inestitori de publicitate in media nu exista nicio diferenta intre audienta livrata de Dan Diaconescu sau Mircea Badea seara la TV, si ceea ce fac Cristian Tudor Popescu si Catalin Tolontan pentru ziarul de a doua zi, si prin urmare televiziunea poate inlocui presa scrisa.

Pe de alta parte, de la inaltimea sportului rege care naste pasiuni de o anvergura sociala, Catalin Tolontan nu greseste cand spune ca ziarele nu vor muri. Pana la urma, cu exceptia orei la care se difuzeaza un meci, nicio televiziune si nici-o pagina de Internet nu va prinde nimic din emotia fotografiei prezente in paginile Gazetei Sporturilor. Tot asa cum nici documentarele National Geographic Cannel nu vor inlocui imaginile din paginile revistei National Geographic, publicatie pe care o mai ofera ca exemplu in interviu.

Din fericire, Ovidiu Ioanitoaia are dreptate cand spune ca ceea ce scrie jurnalistul hraneste pasiuni, insa este de vazut daca aceste pasiuni vor trece testul aparitiei unui posibil circ la OTV Sport  unde Dan Diaconescu ar putea aduce in direct pe sticla intregul arsenal de manifestari si injuraturi din tribune, intr-un mix de "Bip" si "Sport" la TV.

Din pacate, televiziunile mici apar ca ciupercile dupa ploaie, strivind cu rating-urile si preturile lor de dumping publicitatea din presa scrisa pe care investitorii o vad scumpa in achizitiile de media, in vreme ce nimeni nu se intreaba cat de eficient este un media plan cu zeci de televiziuni si doar 2-3 ziare sau reviste.

Sa fie promovarea beneficiilor publicitatii in presa scrisa un subiect atat de neinteresant pentru agenda BRAT, sau a editorilor ? Vom vedea. Insa pana atunci, cert este ca timp de 20 de ani, de la 1989 incoace, nimeni nu a initiat vreo campanie care sa aiba ca obiectiv promovarea si sustinerea acestor beneficii!