adplayers. Iulian Toma
Petre, Petre nu fii trist ca nu s-a vandut intr-o luna niciun exemplar din “Primul an de publicitate”. Cine nu are nevoie de ea inseamna ca nici nu o merita. Daca eu am invatat ceva din povestea asta, ar fi ca trebuia sa scrii tu cartea asta. De ce? Ca sa vada toata lumea ca nici cel mai citit scriitor de publicitate din ‘90 incoace nu a sensibilizat inimile impietrite ale publicitarilor care scot oricand 50 de lei pe o cafea in oras si nu gasesc nimic de castigat platind 35 de lei pe cartea ta.
Prietene drag, daca aceasta carte nu se vinde nu are legatura cu lipsa marketingul ei agresiv. Poate ar fi o problema cu cititul gratuit si comunicarea ta ca nu o vor gasi gratuit, dar nu are nevoie de prea multa publicitate. Spre exemplu, legat de cititul gratuit, cati oameni crezi tu ca mai dau astazi bani pe revista la care scrii tu acum, comparativ cu cea la care semnai articole in urma cu vreo 10 ani? Atunci toata lumea isi lua Capitalul sa vada ce-ai mai scris. Acum toata lumea te citeste gratis, pe Internet.
Pentru ca totul e gratis cand e vorba de citit. Nu si de scris. Nimeni nu scrie gratis un copy in agentie, nu? Oamenii astia, cititorii tai, cred si despre cartea ta ca e gratis undeva. O cauta ca nebunii pe “net” nestiind probabil explicit de la tine ca n-o vor gasi integral niciunde. Chiar si cand le dai un top ceva, o informatie fara de care n-ar avea ce sa caute in marketing sau comunicare ei tot gratis o cauta, pe Internet.
Acum nimeni nu mai da un ban pe scrisul tau. Tooaaata lumea rade ca proasta la glumele de pe facebook – ca deh, e gratis. Ori admira poze ale sexi- piaristelor si junioarelor din publicitate intinse plaje insorite si mai baga un like la cate o idiotenie vazuta de un prieten seara trecuta la TV. Trist, Petre. Trist. Si tu vrei sa dea astia bani pe o carte serioasa.
Dragul meu prieten, cu asa oameni interesati de cum se lucra in “primul an in publicitate” eu cred ca ne apropiem cu pasi repezi spre “Ultimul” in care se mai munceste. Asteptam cu totii painea gratis, de pe facebook. Daca oamenii astia nu se vor trezi sa citeasca cata bataie de cap iti dadea munca in publicitate in “Primul an” multi nu cred ca vor apuca prea multi ani in ea. Se vor angaja la jocuri pe calculatoare, facebook, orice.
Iar daca tot nu o cumpara publicitarii, eu iti propun, ca-ntre prieteni, sa te gandesti sa le vinzi cateva exemplare celor pe care i-ai intervievat ca sa o dea asa, in dar, fiecarui departament din agentie pentru o lectura de istorie obligatorie. Ori sa o pui toata “pe net” si sa faci bani din publicitate, cum fac revistele online.
Cartea tiparita las-o pentru cei ce vor sa arhiveze colectia de interviuri. O sa gasesti tu in
Uite, le mai dau un link sa-ti scrie si sa le rezervi cate un exemplar.
