Pancarde in piata pe banii ei si timpul lor.
„Prietenii m-au rugat sa le livrez, sa aiba cu ce protesta” Ioana Isopescu

adplayers Iulian Toma

Lucreaza cu hartii si cartoane frumoase si iubeste tipografia. Ce nu ii place este sa recicleze hartii si cartoane de calitate care ii prisosesc, dar cu care poate face lucruri mai bune. Din astfel de prisoase a scos o vreme chiar si o revista de cultura urbana. A oprit-o cand nu a mai avut prisoase.

Tot despre un fel de cultura urbana este vorba si in aceste zile. Poate cel mai mare eveniment de cultura urbana din ultimii 27 de ani. Protestele urbane impotriva OUG 13. Indragostita de solutii inovatoare in tipar si servicii de packaging & design asociate cu tiparul, Ioana Isopescu a fost in aceste zile o prezenta „mai vie pe social media sau prin piata, cu ocazia - din pacate - a ultimelor evenimente socio-politice cu reverberatii civico-constitutionale”, spune ea.

Tipografia nu e un loc in care sa faci politica. O zice direct si Ioana. Nu face politica si nu impune vreun cod de conduita civica angajatilor la Dexter Print. Asta nu a impiedicat oamenii ei sa lucreze pentru pancardele din piata.

 „Imagineaza-ti ca probabil jumate din ai mei sunt PSDisti. Nu-i bai, n-au oamenii nicio vina. Au votat pentru pensii mai mari, etc. Eu nu fac politica la serviciu, nici nu impun vreun cod de conduita civica, or so. Dar trebuia sa-i vezi joi dimineata, dupa ce si-au vazut munca in strada, alaturi de 150.000 de cetateni! Abia asta trebuia inregistrat: ce sens are sa le explic eu ce? Vad si singuri.”

„Sa-mi trag strampii inapoi si sa ne vedem in Victoriei”

Cum a ajuns sa multiplice Ioana mii de pancarde pe care le-ati vazut in strada zilele acestea la Bucuresti? Nimic mai simplu. Omul nu-si uita meseria oriunde s-ar duce si a vrut sa dea o mana de ajutor celor care scriau cu pixul. Asa a ajuns sa dea o mana de ajutor si sa multiplice pancarde si mesaje pentru protestatari.

„M-a sunat un amic martea trecuta pe la 10 pm sa-mi trag strampii inapoi si sa ne vedem in Victoriei, ca asa si pe dincolo... cat puteam noi sa intelegem de la distanta unei comunicari precare. Asta a fost prima seara - dupa protestele duminicilor trecute. Cati sa fi fost? Vreo 12-15.000? Oamenii adunati protestau din gura si din cartoanele scrise cu pixul. De unde sa-mi vina ideea? Normal ca de-aici. Am inregistrat mesajele pe care le-am auzit imprejur, le-am notat, le-am editat. Care creatie? Copy, paste de la fata locului. Piata are cea mai tare inspiratie. Am vazut rime si ritmuri care m-au amuzat copios. Am preferat insa mesajele mai ferme, mai directe. Miercuri dimineata deja printam la ele, folosind toate prisoasele de prin tipografie si-un palet de la un furnizor de hartie” spune Ioana.

Am inteles ca paletul avea tot un fel de prisoase, de aceasta data cadou oferit de un furnizor de hartie, care s-a indurat sa il ofere tipografiei la care lucreaza. „Altii n-au vrut sa-mi dea” adauga ea. „Cea mai scumpa a fost mucavaua pentru bete si banda dublu adeziva. Dar si asta care mi-a dat mucavaua a fost baiat! Mi-a trimis ceva cutii cu role, sa-mi ajunga”.

Si i-a ajuns, pentru tot ce a tiparit. Nu le-a numarat. Pur si simplu le-a facut si le-a dat. Din ce hartie a avut, le-a tiparit si le-a dus la cei care isi doreau sa le fluture.

„Unul intr-o masina din spatele meu, cu luminile stinse, ma filma.”

„De dus, le-am dus eu cu masina mea Toyota Rav4 din 2004. Tot eu si cu prietenul meu le-am "diseminat", cum ar zice colegii mei de la stat, cand se refera la vreo campanie al carei mecanism presupune impartirea de pliante. Miercurea trecuta, de exemplu, am parcat in fata la Gloria Jeans, am deschis portbagajul si-am inceput sa impart oricui trecea in grup compact cu destinatia clara. Oamenii s-au bucurat. Pe bune! Ma-ntrebau daca e pe bani  sau cat costa. Am trimis in doua ture; pe la pranz ce s-a lucrat peste noapte si pe la 6 pm ce s-a lucrat peste zi. In fiecare zi.”

Cam asa au ajuns o parte din pancardele cu mesaje in piata. Cateva mii. Dar nu toata  lumea filma protestatarii din piata. La adapostul farurilor stinse, cineva a fost interesat sa o filmeze si pe Ioana.

„Au fost si faze dubioase, m-am simtit ciudat. Unul intr-o masina din spatele meu, cu luminile stinse, ma filma. Sigur ca m-am dus glont la el sa-l intreb cu ce ocazie. A bajbait ceva. N-am stat la palavre, ca n-aveam timp. Next time, baby! Sau pe Antena 3! La dracu' ! :))) „

Prietenii m-au rugat sa le livrez, sa ne-ntalnim, sa aiba cu ce protesta.

„Cum am continuat? La fel. Cifre? Habar n-am. Cateva mii de pancarde. Poate ca vreo 15. Nu ma uit la bani, ca mi se face dracu' rau. Dar lasa ca poate sa facem sa fie mai bine. Intre timp mi-au mai venit idei, am mai facut stickere, bannere, chiar daca la altii.  Pe bani. Din banii mei, mai precis. Dar am avut si cereri/ de fapt o cerere. Prietenii m-au rugat sa le livrez, sa ne-ntalnim, sa aiba cu ce protesta. In alt caz, o clienta/ prietena din fashion industry a vrut pentru ea, la fabrica, tot asa - bannere, stickere, etc. E bine. Se misca lumea” spune Ioana, multumita ca rezultatul efortului ei a fost cerut de oamenii care isi doreau sa-si fluture mesajele pe care le strigau.

OUG 13 a cazut. Chiar daca nu au fost tot timpul in strada, Ioana si oamenii de la Dexter Print au meritul lor atunci cand mii de oameni au avut ce flutura in piata. Pancarde tiparite pe banii Ioanei, dar si pe timpul lor. Al tuturor.

Mai mult in CSR, responsabilitate sociala,