Manastirea Slanic. Arges.

 (AdPlayers, Iulian Toma )

Nu mi-am propus sa scriu aici un „Tatal Nostru” agentiilor de comunicare, pentru ca cel putin in statistici 87% din populatia Romaniei este crestin ortodoxa si ar putea sa stie rugaciunea. Ma grabesc sa va amintesc ca asa cum inainte bunii si strabunii nostri nu plecau la drum fara sa-si faca semnul crucii, tot asa nici marketingul si comunicarea vremurilor prin care trecem nu ar trebui sa porneasca in 2011 fara sa se roage.

Solutiile de criza ale anilor trecuti au dovedit ca, asemenea unei promotii ieftine, comunicarea are nevoie de ajutor divin pentru ca, din nefericire, incearca sa indrepte doar efectul vanzarilor in declin fara sa reuseasca sa puna pe un fagas normal starea de sanatate a cumparaturilor. Si cum niciodata efectul nu va repara nimic pana nu se indeparteaza si cauza, tot asa nici noul an pe care tocmai l-am inceput nu va fi neaparat mai bun, ci pe masura stradaniei de a vindeca si cauzele crizei, in multe cazuri importate de la furnizorii de produse si servicii deveniti clienti ai agentiilor.

Criza nu a facut decat sa avem un ragaz ca sa ne tragem sufletul si sa ne cantarim obiceiurile de consum, dar n-am schimbat totusi prea multe in acest sens. Suntem inca o Romanie a miilor de minute de telefonie mobila de care nu avem neaparata nevoie, numai daca ar fi sa ne gandim ca tot grabiti am ramas la sfarsit de an. Ne multumim sa trimitem un sms la toate numerele din agenda, in loc sa schimbam doua vorbe cu fiecare om in parte. Si asa scapam "mai ieftin" cu un mesaj grabit trimis tuturor celor care ne-au fost aproape peste an, uitand ca la fel de ieftin il priveste si cel ce va citi mesajul pentru ca o va face pe masura efortului depus de cel care apasa doar un buton pentru cateva sute de urari.

Aveam si poate mai este inca nevoie de criza ca sa realizam ca dintr-o tara a pietelor cu produse romanesti am devenit in cativa ani tara fagaduintelor pentru hipermarketurile cu produse europene ieftine, desi in viteza consumului nu am avut niciodata timp sa golim frigiderul plin. Tot in goana cumparaturilor, am uitat si ca alimentele autohtone„scumpe” care ar trebui sa faca fericiti producatorii romani sunt din ce in ce mai greu de gasit. "Ajutata" de standardele comunitare de muls, ouat, de transat in abator, sau de taiat porcul nu cu cutitul ci cu seringa, mancarea romaneasca o mai gasim doar in camara bunicilor, sau in cateva piete de cartier.

Trebuia sa trecem si prin vremuri grele pentru ca 20 milioane de suflete sa isi aduca aminte macar din cartile de istorie ca traiesc intr-o tara altadata bogata, in timp ce mancarea de la piata sau de la macelarie a fost inlocuita cu euri ieftine obtinute in laboratoare alimentare. Avizate de toate institutiile de integrare ale leilor  romanesti in euro grei din uniunea buzunarelor comunitare, eurile din alimente au devenit ele insele alimentul de baza in anii de criza, in timp ce produsele romanesti proaspete sunt tot mai rare invocand lipsa de bani din criza.

In tot acest timp hipermarketurile se inmultesc iar pamantul taranului francez sau italian afectati mai putin de criza concureaza cu balariile romanesti a caror durata de viata a erei postdecembriste vor fi consemnate doar de sapaturile arheologice ale generatiilor viitoare. In prezent nu avem de ales decat sa importam totul, si sa exportam doar munca ieftina pusa la picioarele unor afaceri multinationale.

Despre taxe ce sa mai zicem. Sunt oriunde mai putin acolo unde ar trebui sa "protejeze" produsul si serviciul romanesc in favoarea celui european. Daca altadata se cereau ani grei de temnita inclusiv trasul in teapa pentru incalcarea legilor comertului cu negustorii la portile Brasovului de ieri, astazi nicio taxa nu impiedica taranii din alte state europene sa ne vanda marfuri proaste la pret de nimic, fara nicio taxa de intrare. Si de ce? Pentru ca si noi avem dreptul sa vindem altora ... nimic. Asta pentru ca, din pacate, doar nimic mai poate rodi din pamantul romanesc nemuncit sau lasat in paragina. In 21 de ani, nimeni n-a avut vreo viziune ca sa il puna la treaba. Sau poate doar sa-l salveze pe cel "european" care aprovizioneaza acum hipermarketul si a distrus micul producator roman si pietele de cartier din orasul romanesc.

De aceea revin la primele randuri scrise la acest inceput de an, indiferent cum arata statisticile. Pentru a avea un 2011 mai bun decat 2010, trebuie sa invatam sa ne rugam ca sa ne lumineze Dumnezeu sa facem altfel decat ce am facut pana acum.

Doamne ajuta!